Tablou de Iarna - George Bacovia

Ninge grozav pe câmp la abator

Si sânge cald se scruge pe canal ;

Plină-i zăpada de sânge animal

Si ninge mereu pe un trist patinor…

E albul aprins de sânge închegat,

Si corbii se plimbă prin sânge… si sug ;

Dar ceasu-i târziu… în zări corbii fug

Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.

Ninge mereu în zarea-nnoptată…

Si-acum când geamuri triste se aprind

Spre abator vin lupii licărind.

- Iubito, sunt eu la usa înghetată…

George Bacovia este unul dintre poetii care ma atrag cel mai mult pentru ca uneori ma regasesc in atmosfera unor poezii. Din punctul meu de veder in spate urei sale prinordiale din poezie se ascunde defapt mizantropia, adica ura fata de societate exemplu poate fi chiar poezia EGO. El este cel mai renumit reprezentant al perioadei simboliste din Romania dar nu trebuie sa il uitam nici pe Ion Minulescu care are si el o lirica deosebita si unica. Lirica bacoviana este una profunda in care sunt prezente niste imagini sumbre, izolate, moarte cu mici accente de culoare, stridente de cele mai multe ori.

Intregul univers bacovian pare a fi asemeni unei intinderi pustii in mijlocul careia se afla un element izolat, solitudinea lui fiind absoluta intr-un univers inchis si fara scapare. Uneori poezia lui Bacovia este construita in jurul unor anotimpuri, acestea fiind parca niste simboluri pentru trecerea iremediabila a timpului inducandu-ne totodata ideea ca fiecare anotimp are nuantele lui de efemer si patologic.

Iarna pentru Bacovia este un anotimp in care contrastul joaca rolul cel mai important. Zapada nu este niciodata de un alb imaculat ci mai degraba murdarita de sangele cald al animalelor ce iese din abator ca in "Tablou de iarna" sau pur si simplu ca zapada este deja murdara, zoioasa ca in poezia "Gri". Acest lucru accentueaza degradarea puritatii naturii datorita prezentei vietii, astfel fiecare picatura ce se scurge pe canal estompeaza cate putin din puritatea naturii. Acest paradox al vietii, simbolizat de sange, care degradeaza si topeste exact ce noi numim sursa vietii, adica apa care este sub forma de zapada, evoca la randul lui o imagine contradictorie. Obsesia iernii este evocata de condesnarea sangelui si trasformarea acestuia intr-un adevarat patinuar, alterandu-se orice fel de semnificatie, astfel cerindu-se un tablou stecific bacovian, in care orice simbol isi pierde din semnificatiile lui proprii. Iarna se complace si se contopeste cu un lucru ce ii stirbeste din puritatea specifica, asemeni noua uneori.

In aceasta poezie, mai sunt prezente si alte elemente sub forma de simboluri ce anticipeaza moartea, in amurg se aud corbii iar noaptea lupii, ce isi fac simtita prezenta intr-un mod vizual datorita sclipirilor salbatice din ochii acestora. Eul liric isi face simtita prezenta abia la sfarsit, in ultimul vers printr-o adresare directa catre iubita sa. Acesta este la "usa inghetata" ce simbolizeaza granita universului din care eul liric nu poate evada, un alt lucru specific poeziei bacoviene.

Din punctul meu de vedere in aceasta poezie intalnim extrem de multe elemente ce tin de viziunea despre lume si viata in poezia lui Bacovia, pentru a sustine valoarea estetica a acestei poezii. Esenta poeziilor bacoviene sta in imagini si nonculori patrunse de nuante stridente de culori, creind un tablou, ca un adevarat pictor modern. De aceea eu nu cred ca opera lui o sa devina vreodata de domeniul trecutului, omenirea se dezumanizeaza pe zi ce trece, exactca in poeziile lui.