The Shift (Ambition to Meaning)

Poate ca acest documentar nu o sa aiba prea mare influenta asupra mea pentru ca nu e de parca un film iti schimba valorile sau viata. Dar ce a facut acest documentar bun pentru mine este destul de folositor, m-a facut sa inteleg mai bine individualitatea. Desi documentarul ne vorbeste despre schimbarile care survin in viata noastra, despre EGO sau despre intoarcerea la origini, la lumea spirituala cu cat inaintam in varsta, eu am descoperit si alte aspecte secundare acestor teme. 

Cand vine vorba de atractie este clar ca nu atragi ceea ce vrei ci atragi ceea ce esti. Si aici nu vorbesc neaaparat de legea atractiei, aici chiar contrazic legea atractiei care spune ca este indeajuns sa vrei un lucru ca universul sa-ti raspunda, nu spun ca ar trebui sa credem in minunea ce urmaza sa se intample pentru ca asta a devenit deja un cliseu. Atragi ceea ce esti adica, atragi ceea ce iti place la tine, atragi ceea ce gandesti in legatura cu tine, tu esti pilonul central in jurul caruia se construieste propria ta viata. Totul v-a veni in viata ta exact atunci cand trebuie fie ca vrei fie ca nu. Nu atragi lucururi in viata ta ci le faci singur sa se intample doar prin ceea ce esti. Si acum urmeaza o concluzie pe care o puteti vedea si in documentar, trebuie sa renunti la EGO pentru a gasi sensul si mai ales trebuie sa nu ceri celorlalti mai multe decat ti-ai cerut tie pana in acel moment. 

Este un documentar foarte interesant si il recomand tuturor. 

Perle la BAC

Pentru ca tot se apropie BAC-ul va propun cateva perle, cele mai reusite din multitudinea gafelor de la examenele nationale. Imaginatia nu are nici o limita atunci cand incerci sa privesti totul cat mai simplu si mai ales atunci cand nu stii subiectul si te plictisesti stand acolo timp de 3 ore. Dar iata ce au putut spune unii care se vede ca au imaginatie numai ca nu au invatat ca papagalul: 

• Poetul isi asteapta iubita ca impreuna sa cutremure o barca.
• Scoala Ardeleana nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa de fonduri austro-ungare.
• Animalele salbatice traiesc in padurea zoologica.
• Marin Preda a avut viata ca o prada, de aceea a compus "Delirul". Scriitorii care se consuma mult, mor.
• Si bietul Eminescu, scarbit de bisnita societatii sale si ca Veronica Micle ii facea fite, intra intr-o etapa noua pe care mi-e rusine s-o spun.
• Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.
• Personajele principale din povestirea "O ora din august" sînt: ofiterul Rosu si avioanele nemtesti.
• Ceahlaul este situat sus pe munte.

Seara de ieri

Ieri m-am decis sa fac un experiment in drumul meu spre concertul E.M.I.L, ca sa imi distrag atentia de la tot ce inseamna scoala si BAC, am decis sa imi indrept atentia la toate chestiile minore care se petrec in jurul meu si de obicei nu le observ, si mai mult de atat, sa mi le notez pe cele mai care mi-au atras cel mai mult atentia. Stiu ca un om normal nu face asa ceva, dar pentru mine a mers si chiar mi se par foarte interesante lucrurile pe care le-am descoperit, cel putin pentru mine.

Cele mai amuzante reclame la bautura

Puteti spune orice dar romanii chiar sunt o mare sursa de amuzament. Unul dintre domeniile in care aceasta calitate a noastra este pusa foarte bine in valoare este industria de adveraising, in principal in reclamele la bauturi alcoolice. Trebuie sa mentionez ca, scriu despre acest subiect strict din postura de devorator de publicitate buna, nu am incercat nici unul dintre aceste produse pana acum. Pentru inceput va propun seria de reclame la Votka Romulus, care este ambalata cat se poate de caracteristic in sticle de pet de diferite gramaje. Asta imi aduce aminte de Votka Polar. Acest ambalaj ori o sa faca invidioase marile firme de votka ori o sa ii faca sa se tavaleasca pe jos de ras, insa trebuie sa recunosc ca mie mi-a fost de folos in studiul meu asupra naturii statice, ocazie cu care le multumesc producatorilor.

Prima reclama pe care vreau sa v-o arat are o sursa de inspiratie pur romaneasca, un biet om prins intr-o situatie in care nu stia cum sa se exprime mai "elocvent" si a ajuns celebru pe youtube combinat cu alt om care a ajuns celebru exact din acelas motiv.

A2-a reclama din serie vine sa intareasca imaginea publicului tinta al acestei bauturi. Si cred ca au facut foarte bine pentru ca astfel s-au plasat foarte clar pe piata. Este o votka pentru consumatori obisnuiti fara prea mari pretentii, nu pentru cei cu figuri care in acest caz o sa ramana fara bautura, intr-un mod ironic insa pur romanesc si acesta. Esenta umorului romaneac se vede exact in replica de final, noi luam totul mult mai simplu... pentru ca degeaba stii multe daca tot nu te alegi cu nimic.

O alta serie de reclame care a devenit celebra este cea pentru brandy-ul Cava d’oro. Si uite asa o bautura cu un nume pretentios a devenit un "rachiu" obisnuit. Insa unde s-a dus tot rafinamentul acestui produs? este o intrebare legitima. Ei bine in comportamentul si obiceuirile taranilor, Genial. Aceasta reclama sugereaza in final ca pana si taranii pot sa aibe stil, odata ce au baut o bautura cu stil. Numele acestei bauturi este de origine latina si se pronunta fonetic, deci nici la acest impediment taranii nu au cum sa aiba probleme. Daca suntem foarte atenti la detalii, precum de ce au ales sa invata limba franceza sau de ce in a 2a reclama avem un semn cu intrarea in Piezani, si ce semnificatie are, putem afla si una dintre sursele de inspiratie.

Conform acestui articol trei agricultori francezi s-au stabilit in Piezani, acest lucru devenind celebru printr-un reportaj de 10 minute al unei televiziuni fraceze pe care daca vreti il puteti vedea aici dupa ce se termina seria de reclame enervante... deci aceasta reclama are si un context, are si un alt sens pe langa cel comercial sau comic... taranii beau rachiu cu nume latin si invata franceza pentru concetatenii lor francezi.

In a 2a reclama se accentueaza ideea pe care am spus-o si mai sus. De data asta apar si niste francezi rataciti, carora le place mamaliga cu ceapa (la roumain realite de la pay), motiv pentru care cei doi tarani devin aroganti din cauza stilului lor superior de a bea rachiu peste gard, considerandu-i pe francezi doar niste tarani.

Nu cred ca exista oameni in Romania care sa nu fi vazut macar odata reclama cu Dorel. Aici este o mica greseala la care eu cred ca producatorii ei nu se asteptau, in conceptia publica a ramas "reclama cu Dorel", oamenii au inceput sa dea nume celor pe care ii consider mai prostovani astfel, putini zic "reclama la Unirea" cum ar fi normal. Insa producatorii au pastrat conceptul de Dorel care bea Unirea, printr-o deducere logica, daca esti Dorel bei Unirea ceea ce nu stiu cat de corect este pentru consumatori, dar ideea a prins si nimeni nu judeca asa serios reclama din moment ce le place coniacul.

Aceasta serie de reclame este una mai lunga care cuprinde mai mult de 2 episoade. Eu o sa vi le arat pe 2 dintre ele, una dintre ele cea mai celebra iar calalta cel mai putin cunoscuta. In aceste reclame am descoperit niste replici ce au ramas celebre pe langa numele de Dorel, cum ar fi: "Da-te bah ca iei vopseaua" , "ce bah nu iti mai ajunge strada"etc.

„La povesti cu români de elita” cu Dan Puric

foto: Catalin Tamazilicaru

Ieri am participat la o conferinta tinuta de Dan Puric la Carturesti despre romani de elita. Discursul lui a fost extrem de interesant. Tema principala a fost puterea fiecaruia de a schimba Romania dand niste exemple foarte bine organizate in perioade istorice. Si cum istoria se repeta, noi chiar avem puterea de a schimba ceva. Atmosfera aceea poate trezi in oricine increderea in sine, defapt cum a zis si el, principala problema a societatii romanesti este ca inabueste orice initiativa inca din scoala sau liceu, nu ai cum sa nu iti pierzi increderea.

foto: Catalin Tamazilicaru

La aceasta problema el a incercat sa ne dea o rezolvare sub forma de sfat, mai mult din experienta personala, cand cineva ne pune bete in roate sa fim constienti de propria valoare si sa nu ne lasam descurajati, pentru ca la un moment dat in viata o sa ni se alature mai multi care gandesc ca noi, nu trebuie niciodata sa te complaci, cum facem noi de cele mai multe ori. Schimbarile nu au venit niciodata pe un fond asa cum este acel romanesc in momentul de fata, adica blazat si multumit de propria conditie care este in general josnica. Schimbarile importante au venit de la persoane care au tinut piept criticilor si au pus in aplicre ideile.

foto: Catalin Tamazilicaru

Aceasta conferinta mi-a facut foarte bine si ii multumesc domnului Puric pentru sfaturi, eu am sa tin cont de ele. Pot sa spun ca ieri nu am avut o zi pierduta, asa cum ar crede lumea avand in vedere ca am BAC-ul in cateva saptamani...

Enigma Otiliei - George Calinescu

viziunea mea asupra Aglaei - baba absoluta

Sa fiu sincer cartea mi se pare foarte buna in sine, ca un roman de tip balzacian, insa pe de alta parte nu s-a ridicat deloc la inaltimea asteptarilor mele. De mic aud de George Calinescu cel mai important istoric si critic literar, si dupa ce am citit am ramas putin dezamagit de admosfera anosta a romanului, poate ca in mintea mea era mult prea sus asezat ca scriitor care isi perimite sa ii critice public pe altii. Dar pe de alta parte trebuie sa recunosc ca tehnicile prin care sunt construite personajele sunt diverse, ajungand chiar la o estompare a graniteleor dintre cateva genuri, acest lucru conferindu-i romanului un usor aer modern. 

Este un roman realist, de tip balzacian, pentru ca:

• tema romanului, care coaguleaza actiunea este de tip balzacian: mostenirea. 
• folosirea tehnicii detaliului; fiecare amananut este analizat pana in cele mai grotesti dimensiuni.; descrierea casei lui Costache giurgiuveanu de la inceputul romanului este reprezentativa si chiar definitorie pentru caracteristicile proprietarului. Descrierea personajelor, a felului cum se imbraca, a camerei lor reprezinta o caracteristica de caracter a feicarui perosnaj, pentru ca la Calinescu ca si la Balzac,  descrierile sunt realizate din exterior catre interior, fiecare caracteristica fizica tradand o trasatura de caracter.
• tipologia personajelor: fiecare personaj este dominat de o trasatura caracteristica care ii defineste esenta lui morala: avarul (Costache), arivistul (Stanica Ratiu), "baba absoluta" (Aglae Tulea), seninul (Simion), fata batrana (Aurica);

Perioada interbelca a fost extrem de benefica literaturii romane, romanul cunoscand o evolutie extrem de rapida. In aceasta perioada s-au facut remarcati si Camil Petrescu cu "Patul lui Procust" si "Intaina noapte de dragoste a doua noapte de razboi", Liviu Rebreanu cu "Rascoala" precum si M. Sadoveanu cu "Baltagul" si "Fratii jderi". In colcuzie a aparut intr-o perioada propice si in plina dezvoltare.

“Enigma Otiliei” constituie o revenire la formula obiectiva de roman, la metoda balzaciana. Romanul lui Calinescu devine astfel unul polemic, replica literara la cultivarea asidua in epoca a formulei proustiene, dar si o ilustrare a conceptiei sale despre curente literare. George Calinescu este autorul primelor romane citadine de tip clasic. Prin “Enigma Otiliei” el aduce o viziune originala, moderna.

Exista doua planuri narative:

• Primul este reprezentat de iubirea dintre Felix si Otilia, romanul fiind unul de dragoste, intriga fiind reprezentata de gelozia lui Felix cauzata de relatia Otiliei cu Pescalopol. 
• Cel de-al doilea este desfasurat in jurul clanului Tulea impulsionat de competitia pentru averea lui Costache. 

Felix o iubeste pe Otilia, dar este gelos pe Pascalopol, o prezenta nelipsita din preajma Otiliei si necesara, prin generozitatea, experienta si cavalerismul omului rafinat. Otilia il iubeste pe Felix, dar vrea sa-l ajute sa se realizeze in cariera lui stiintifica, intuindu-i cu maturitate si luciditate ambitia, dorinta de a ajunge “cineva”.

Moara cu noroc - Ioan Slavici

Aceasta nuvela psihologica mi se pare una cu un subiect destul de comun si facil, deci nu m-a impresionat prea tare. Cred ca este din cauza ca am studiat-o doi ani la rand si am inceput sa o consider usor enervanta.

Nuvela este o specie literara a genului epic de dimenisiuni medii cu un singur fir narativ, cu o actiune ce graviteaza in jurul unui singur personaj, si cu un singur, conflict concentrat. Intriga este foarte riguros construita , personajele fiind conturate in functie de participarea la desfasurarea actiunii. Astfel personajul central este cel mai bine construit in timp ce celelalte sunt foarte putin caracterizate. Se deosebeste de roman datorita numarului foarte redus de personaje si actiunii cu un singur fir narativ. Nuvela psihologica este o specie de nuvela in care conflictul se petrece in interiorul personajelor, aceste conflicte sunt de obicei foarte puternice cerind asa numietele personaje mobile, adica cele care isi schinba caracterul pe parcursul desfasurarii actiunii datorita unor factori extrem de puternici, ajungand pana la dezumanizare.

Moara cu noroc este o nuvela psihologica deoarece inregisteraza modificarile psihologice ale personajelor principale si permite cititorului sa patrunda in mecanismele prin care acestia isi construiesc rationamentul. Aceata nuvela se incadreaza intr-o tematica ce prezinta efectele dezatruase ale setei de inavutire asupra echilibrului familial. Titlul ne duce cu gandul la roata destinului, atata timp cat personajele sunt guvernate de noroc viata acestora este nesigura nefiind decat niste marionete in fata unui destin orb. Pentru un timp roata norocului este in favoarea pesonajelor pentru ca pana la urma sa se schimbe subtil ducand personajele sper un esec moral iremediabil. Actiunea evolueaza gradat din punct de vedere cronologic, iar nuvelidtul pune accent pe metamorfozele constiintei personajului central.

Incipitul sintetizeaza o morala de viata specifica mentalitatii populare, cu valoare predictiva: "Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit", fiind un indemn la cumpatare si echilibru. Finalul vine sa confirme avertismentul cu care se dechide textul, tot prin vocea batranei: "Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost dat...". Asupra personajlor si actiunii planeaza fatumul (soarta implacabila). Acest lucru creaza o simetrie incipit final.

Intriga este marcata de aparitia la han a lui Lica Samadaul, care se autodeclara stapan absolut al acelor locuri, instaurand teama si panica. Desfasurarea actiunii pune in evidenta declinul moral al lui Ghita. Initial hotarat sa evite orice contact cu Lica, este atras de aceasta in capcana propriei lacomii; devine din ce in ce mai tentat de castigul rapid si fara efort, chiar cu sacrificiul propriei onestitati si al linistii familiei. Ultimul sadiu al degradarii lui Ghita este detarminata de acapararea de catre Lica a ultimului teritoriu sufletesc ramas intact: dragostea fara de Ana.

Degradarea lui Ghita este rezultatul unei relatii de dominare psihologica a lui Lica, acesta fiind un fin cunoscator al psihologiei umane, atacandu-l pe Ghita exatct la punctele lui slabe care erau evidente: lacomia pentru bani si orgoliul sau nemasurat. Personal consider aceasta nuvela extraordinar construita si gandita, acesata apreciere nu are la baza subiectul ci felul in care sunt construite personajele principale.

Tablou de Iarna - George Bacovia

Ninge grozav pe câmp la abator

Si sânge cald se scruge pe canal ;

Plină-i zăpada de sânge animal

Si ninge mereu pe un trist patinor…

E albul aprins de sânge închegat,

Si corbii se plimbă prin sânge… si sug ;

Dar ceasu-i târziu… în zări corbii fug

Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.

Ninge mereu în zarea-nnoptată…

Si-acum când geamuri triste se aprind

Spre abator vin lupii licărind.

- Iubito, sunt eu la usa înghetată…

George Bacovia este unul dintre poetii care ma atrag cel mai mult pentru ca uneori ma regasesc in atmosfera unor poezii. Din punctul meu de veder in spate urei sale prinordiale din poezie se ascunde defapt mizantropia, adica ura fata de societate exemplu poate fi chiar poezia EGO. El este cel mai renumit reprezentant al perioadei simboliste din Romania dar nu trebuie sa il uitam nici pe Ion Minulescu care are si el o lirica deosebita si unica. Lirica bacoviana este una profunda in care sunt prezente niste imagini sumbre, izolate, moarte cu mici accente de culoare, stridente de cele mai multe ori.

Intregul univers bacovian pare a fi asemeni unei intinderi pustii in mijlocul careia se afla un element izolat, solitudinea lui fiind absoluta intr-un univers inchis si fara scapare. Uneori poezia lui Bacovia este construita in jurul unor anotimpuri, acestea fiind parca niste simboluri pentru trecerea iremediabila a timpului inducandu-ne totodata ideea ca fiecare anotimp are nuantele lui de efemer si patologic.

Iarna pentru Bacovia este un anotimp in care contrastul joaca rolul cel mai important. Zapada nu este niciodata de un alb imaculat ci mai degraba murdarita de sangele cald al animalelor ce iese din abator ca in "Tablou de iarna" sau pur si simplu ca zapada este deja murdara, zoioasa ca in poezia "Gri". Acest lucru accentueaza degradarea puritatii naturii datorita prezentei vietii, astfel fiecare picatura ce se scurge pe canal estompeaza cate putin din puritatea naturii. Acest paradox al vietii, simbolizat de sange, care degradeaza si topeste exact ce noi numim sursa vietii, adica apa care este sub forma de zapada, evoca la randul lui o imagine contradictorie. Obsesia iernii este evocata de condesnarea sangelui si trasformarea acestuia intr-un adevarat patinuar, alterandu-se orice fel de semnificatie, astfel cerindu-se un tablou stecific bacovian, in care orice simbol isi pierde din semnificatiile lui proprii. Iarna se complace si se contopeste cu un lucru ce ii stirbeste din puritatea specifica, asemeni noua uneori.

In aceasta poezie, mai sunt prezente si alte elemente sub forma de simboluri ce anticipeaza moartea, in amurg se aud corbii iar noaptea lupii, ce isi fac simtita prezenta intr-un mod vizual datorita sclipirilor salbatice din ochii acestora. Eul liric isi face simtita prezenta abia la sfarsit, in ultimul vers printr-o adresare directa catre iubita sa. Acesta este la "usa inghetata" ce simbolizeaza granita universului din care eul liric nu poate evada, un alt lucru specific poeziei bacoviene.

Din punctul meu de vedere in aceasta poezie intalnim extrem de multe elemente ce tin de viziunea despre lume si viata in poezia lui Bacovia, pentru a sustine valoarea estetica a acestei poezii. Esenta poeziilor bacoviene sta in imagini si nonculori patrunse de nuante stridente de culori, creind un tablou, ca un adevarat pictor modern. De aceea eu nu cred ca opera lui o sa devina vreodata de domeniul trecutului, omenirea se dezumanizeaza pe zi ce trece, exactca in poeziile lui.

Morometii - Marin Preda

Asa mi-l imaginez eu pe Moromete la sfarsitul primului volum

Poate ca aceasta carte nu este printre pereferatele mele si nici nu cred ca o a fie vreodata, pentru ca abordeaza o tema care nu ma atrage deloc si care nu cred ca ne reprezinta. Insa nu exclud faptul ca este cea mai atractiva opera care ne arta conditia taranului roman. Moromete este un personaj extrem de bine construit. Pare ca traieste cu adevarat, avandu-l ca model chiar pe tatal lui Marin Preda, dupa spusele sale. Un alt lucru care pe mine ma atras la aceasta carte este ca limbajul nu este deloc cosmetizat aducand o mare doza de realism textului. Replici precum "sa se mire prostii" au ramas celebre si sunt folosite chiar si in ziua de azi., au intrat in usajul comun. Deci dupa mine avem de aface cu inca un personaj devenit tipologie, tipologia taranului romana legat inevitabil de pamant care reflecteaza la viitor si care nu a depins niciodata de nimeni.

Aceasta opera este copusa din doua volume aparute la o distanta destul de mare de ani. Perioada istorica in care a aparut primul volum a fost una deloc favorabila in istoria literaturii romane, primii ani ai comunismului in care se intaurase deja cenzura, temele impuse si propaganda. Al 2lea volum a aparut 12 ani mai tarziu cand se manifesta generatia neomodernista. Valoarea estetica a romanului este incontestabila, inscriindu-se clar in categoria romanelor traditionale romanesti.

Primul roman din punct de vedere al abordarii literare este un roman obiectiv pentru ca faptele sunt relatate la persoana a 3 a de carte un autor omniscient si omniprezent, nu sunt interventii subiective ale autorului, el judeca faptepe cu ajutorul a doua tipuri de perosnaje, informator si reflector. Este un roman realist pentru ca ne prezinta viata in toata complexitatea acesteia personajele avand propria constiinta. Se inscrie intr-o tematica traditionalista deoarece prezinta viata unor tarani din Campia Dunarii, creind un personaj extraordinar: Ilie Moromete. O alta tema adiacenta este cea a timpului care sta la baza unei simetrii incipit final a primului volum, la inceput aflam ca "(..) timpul avea cu oameni nesfarsita rabdare" in timp ce la final "timpul nu mai avea rabdare".

In incipit ca orice roman realist aflam locul si timpul actiunii, o famile de tarani din Campia dunarii la inceputul celui de al 2lea razboi mondial.Membrii familie precum si ierarhia acestora ne este prezentata in scena mesei unde fiecare membru al familiei este asezat in functie de rolul pe care acesta il are in familie. Moromete era deasupra tuturor aratandu-si astfel suprematia in familie, doi dintre copii erau asezati catre usa ceea ce anunta plecarea acestora de acasa pe parcursul desfasurarii actiunii.

Moromete este coplesit treptat de schimbarile societatii si in acelas timp de destramarea treptata a familiei sale. Acesta incepe sa faca concesii si vinde din pamanturi pentru a face rost de bani ca sa plateasca fonciirea si de al da pe cel mic la scoala. FInalul romanului il surprunde pe acesta in postura unui om fara nici un fel de siguranta de sine sau ironie fiind marcat de destramarea familiei, desi el a incercat dinrasputeri sa tina familia unita si sa nu vanda din pamanturi bazandu-se pe setul lui de valori primordiale.

Din punctul meu de vedere declinul lui Moromete are la baza diferenta scarii de valori dintre generatii. Mentalitatea se schimba odata cu anii, iar el ramasese captiv unor idei cu care copii lui nu mai erau de acord luand decizia sa plece si sa isi gaseasca un viitor la Bucuresti.

Iona - Marin Sorescu

Asa mi-l imaginez eu pe Iona

Iona de Marin Sorescu este una dintre putinele opere studiate la liceu care chiar mi-a placut. Consider ca omul modern a pierdut demult contactul cu sacrul si de aceea se confrunta cu alta fatalitate, pierderea identitatii, lipsa de comunicare sau instrainarea de lume. In consecinta se simte si chiar este limitat de propria existenta pe care nu si-o poate explica in lipsa unei valori sacre. Poate ca de aceea incercam sa ne explicam misterul existentei prin autocunoastere si intronspectie.

Iona este o opera ce se incadreaza foarte bine perioadei careia ii apartine. Dramaturgia secolului XX se remarca printr-o intoarcere la origini, prin reinterpretarea unor mituri antice sau biblice cum ar fi Prometeu, Odeip sau Faust. Se simtea clar nevoia de creare a unor noi valori, dar in acelas timp intoarcerea la teme antice cum ar fi infruntarea fara sperante a destinului, cum este si Iona. Aceasta piesa de teatru neomodernista scrisa de un adept al existentialismului, curent literar avandul ca fondator pe Jean-Paul Sartre, readuce in atentia noastra intrebari filosofice privitoare la existenta si la moarte. Toate aceste mesaje sunt transmise printr-un monolog continuu sub forma unor polemici foarte bine construite. Aceasta opera are la origini un mit biblic, care prelucrat ajunge inca de la inceput sa transforme aceasta tragedie intr-o parabola.

Opera autointitulata "tragedie in patru acte", in care asistam la un lung monolog al unui singur personaj ce imbina ironia, autoironia si sarcasmul in tonalitati lirice specifice lui Marin Sorescu. Compozitional putem observa tehnici specifice existentialistilor si chiar suprarealistilor, pentru ca nu se conformeaza nici unei rigori stilistice, nemai existand granite intre curentele literare.

Iona reprezinta o tipologie umana universala si inscrie aceasta opera intr-o tematica formata dintr-un raport tragic, al omului confruntat cu absurdul circumnstantelor ce ii alcatuiesc existenta. O alta tema, adiacenta acesteia, este singuratatea pentru ca avem de aface cu un singur personaj in cautarea zadarnica a propriei identitati, ajungand sa isi piarda pana si ecoul.

In primul tablou este vorba despre un pescar care se reintoarce pe mare, cea mai vechie si captivanta experienta umana, aceea de explorare a marii ce intruchipeaza orizontul infinit, simbolizat prin cautare, aventura si necunoscut. In al 2-lea tablou intalnim motivul vanatorului ce devine vanat, Iona este inghitit de primul peste. Acesta se comporta neobisnuit de normal, monlogul sau capatand accente filosofice cu privire la timp si moarte. In al 3-lea tablou Iona scapa din burta primului peste si se trezeste in burta celui de-al 2lea care il inghitise pe primul. In acest tablou intalnim si niste personaje imaginare, ce simbolizau omului resemnat cu propria conditie care nu isi mai cauta raspunsuri propriilor intrebari. Acestea sunt doar niste contra exemple pentru ca Iona este fundamental singur, fara ecou, fara dedublare, pana si monologul este cu sine. Singuratatea aceasta el o compara cu singuratatea intrauterina a unui fat. In al 4-lea tablou, intalnim iluzia eliberarii pentru ca, Iona intins pe o plaja si privind spre pestii ce tocmai ii spintecasera are in fata un orizont ce seamana cu un sir nesfarsit de burti. Iona se decide in final sa gaseasca raspunsul in propriul trup si isi spinteca burta exclamand : "Razbim noi cumva la lumina".

Din punctul meu de vedere aceasta opera arata perfect conditia omului modern, care se confrunta cu o grava problema de identitate. Cu totii suntem in cautarea raspunsului, dar acesta nu se afla in lucruri exterioare noua ci este undeva adanc inaintrul nostru si depinde numai de noi cum privim propria existenta. Insa nu putem privii acest raspuns ca pe un raspuns universal, noi fiecare ne infruntam propriul destin, si suntem singuri, exact ca Iona.