Iona - Marin Sorescu

Asa mi-l imaginez eu pe Iona

Iona de Marin Sorescu este una dintre putinele opere studiate la liceu care chiar mi-a placut. Consider ca omul modern a pierdut demult contactul cu sacrul si de aceea se confrunta cu alta fatalitate, pierderea identitatii, lipsa de comunicare sau instrainarea de lume. In consecinta se simte si chiar este limitat de propria existenta pe care nu si-o poate explica in lipsa unei valori sacre. Poate ca de aceea incercam sa ne explicam misterul existentei prin autocunoastere si intronspectie.

Iona este o opera ce se incadreaza foarte bine perioadei careia ii apartine. Dramaturgia secolului XX se remarca printr-o intoarcere la origini, prin reinterpretarea unor mituri antice sau biblice cum ar fi Prometeu, Odeip sau Faust. Se simtea clar nevoia de creare a unor noi valori, dar in acelas timp intoarcerea la teme antice cum ar fi infruntarea fara sperante a destinului, cum este si Iona. Aceasta piesa de teatru neomodernista scrisa de un adept al existentialismului, curent literar avandul ca fondator pe Jean-Paul Sartre, readuce in atentia noastra intrebari filosofice privitoare la existenta si la moarte. Toate aceste mesaje sunt transmise printr-un monolog continuu sub forma unor polemici foarte bine construite. Aceasta opera are la origini un mit biblic, care prelucrat ajunge inca de la inceput sa transforme aceasta tragedie intr-o parabola.

Opera autointitulata "tragedie in patru acte", in care asistam la un lung monolog al unui singur personaj ce imbina ironia, autoironia si sarcasmul in tonalitati lirice specifice lui Marin Sorescu. Compozitional putem observa tehnici specifice existentialistilor si chiar suprarealistilor, pentru ca nu se conformeaza nici unei rigori stilistice, nemai existand granite intre curentele literare.

Iona reprezinta o tipologie umana universala si inscrie aceasta opera intr-o tematica formata dintr-un raport tragic, al omului confruntat cu absurdul circumnstantelor ce ii alcatuiesc existenta. O alta tema, adiacenta acesteia, este singuratatea pentru ca avem de aface cu un singur personaj in cautarea zadarnica a propriei identitati, ajungand sa isi piarda pana si ecoul.

In primul tablou este vorba despre un pescar care se reintoarce pe mare, cea mai vechie si captivanta experienta umana, aceea de explorare a marii ce intruchipeaza orizontul infinit, simbolizat prin cautare, aventura si necunoscut. In al 2-lea tablou intalnim motivul vanatorului ce devine vanat, Iona este inghitit de primul peste. Acesta se comporta neobisnuit de normal, monlogul sau capatand accente filosofice cu privire la timp si moarte. In al 3-lea tablou Iona scapa din burta primului peste si se trezeste in burta celui de-al 2lea care il inghitise pe primul. In acest tablou intalnim si niste personaje imaginare, ce simbolizau omului resemnat cu propria conditie care nu isi mai cauta raspunsuri propriilor intrebari. Acestea sunt doar niste contra exemple pentru ca Iona este fundamental singur, fara ecou, fara dedublare, pana si monologul este cu sine. Singuratatea aceasta el o compara cu singuratatea intrauterina a unui fat. In al 4-lea tablou, intalnim iluzia eliberarii pentru ca, Iona intins pe o plaja si privind spre pestii ce tocmai ii spintecasera are in fata un orizont ce seamana cu un sir nesfarsit de burti. Iona se decide in final sa gaseasca raspunsul in propriul trup si isi spinteca burta exclamand : "Razbim noi cumva la lumina".

Din punctul meu de vedere aceasta opera arata perfect conditia omului modern, care se confrunta cu o grava problema de identitate. Cu totii suntem in cautarea raspunsului, dar acesta nu se afla in lucruri exterioare noua ci este undeva adanc inaintrul nostru si depinde numai de noi cum privim propria existenta. Insa nu putem privii acest raspuns ca pe un raspuns universal, noi fiecare ne infruntam propriul destin, si suntem singuri, exact ca Iona.