Enigma Otiliei - George Calinescu

viziunea mea asupra Aglaei - baba absoluta

Sa fiu sincer cartea mi se pare foarte buna in sine, ca un roman de tip balzacian, insa pe de alta parte nu s-a ridicat deloc la inaltimea asteptarilor mele. De mic aud de George Calinescu cel mai important istoric si critic literar, si dupa ce am citit am ramas putin dezamagit de admosfera anosta a romanului, poate ca in mintea mea era mult prea sus asezat ca scriitor care isi perimite sa ii critice public pe altii. Dar pe de alta parte trebuie sa recunosc ca tehnicile prin care sunt construite personajele sunt diverse, ajungand chiar la o estompare a graniteleor dintre cateva genuri, acest lucru conferindu-i romanului un usor aer modern. 

Este un roman realist, de tip balzacian, pentru ca:

• tema romanului, care coaguleaza actiunea este de tip balzacian: mostenirea. 
• folosirea tehnicii detaliului; fiecare amananut este analizat pana in cele mai grotesti dimensiuni.; descrierea casei lui Costache giurgiuveanu de la inceputul romanului este reprezentativa si chiar definitorie pentru caracteristicile proprietarului. Descrierea personajelor, a felului cum se imbraca, a camerei lor reprezinta o caracteristica de caracter a feicarui perosnaj, pentru ca la Calinescu ca si la Balzac,  descrierile sunt realizate din exterior catre interior, fiecare caracteristica fizica tradand o trasatura de caracter.
• tipologia personajelor: fiecare personaj este dominat de o trasatura caracteristica care ii defineste esenta lui morala: avarul (Costache), arivistul (Stanica Ratiu), "baba absoluta" (Aglae Tulea), seninul (Simion), fata batrana (Aurica);

Perioada interbelca a fost extrem de benefica literaturii romane, romanul cunoscand o evolutie extrem de rapida. In aceasta perioada s-au facut remarcati si Camil Petrescu cu "Patul lui Procust" si "Intaina noapte de dragoste a doua noapte de razboi", Liviu Rebreanu cu "Rascoala" precum si M. Sadoveanu cu "Baltagul" si "Fratii jderi". In colcuzie a aparut intr-o perioada propice si in plina dezvoltare.

“Enigma Otiliei” constituie o revenire la formula obiectiva de roman, la metoda balzaciana. Romanul lui Calinescu devine astfel unul polemic, replica literara la cultivarea asidua in epoca a formulei proustiene, dar si o ilustrare a conceptiei sale despre curente literare. George Calinescu este autorul primelor romane citadine de tip clasic. Prin “Enigma Otiliei” el aduce o viziune originala, moderna.

Exista doua planuri narative:

• Primul este reprezentat de iubirea dintre Felix si Otilia, romanul fiind unul de dragoste, intriga fiind reprezentata de gelozia lui Felix cauzata de relatia Otiliei cu Pescalopol. 
• Cel de-al doilea este desfasurat in jurul clanului Tulea impulsionat de competitia pentru averea lui Costache. 

Felix o iubeste pe Otilia, dar este gelos pe Pascalopol, o prezenta nelipsita din preajma Otiliei si necesara, prin generozitatea, experienta si cavalerismul omului rafinat. Otilia il iubeste pe Felix, dar vrea sa-l ajute sa se realizeze in cariera lui stiintifica, intuindu-i cu maturitate si luciditate ambitia, dorinta de a ajunge “cineva”.