Moara cu noroc - Ioan Slavici

Aceasta nuvela psihologica mi se pare una cu un subiect destul de comun si facil, deci nu m-a impresionat prea tare. Cred ca este din cauza ca am studiat-o doi ani la rand si am inceput sa o consider usor enervanta.

Nuvela este o specie literara a genului epic de dimenisiuni medii cu un singur fir narativ, cu o actiune ce graviteaza in jurul unui singur personaj, si cu un singur, conflict concentrat. Intriga este foarte riguros construita , personajele fiind conturate in functie de participarea la desfasurarea actiunii. Astfel personajul central este cel mai bine construit in timp ce celelalte sunt foarte putin caracterizate. Se deosebeste de roman datorita numarului foarte redus de personaje si actiunii cu un singur fir narativ. Nuvela psihologica este o specie de nuvela in care conflictul se petrece in interiorul personajelor, aceste conflicte sunt de obicei foarte puternice cerind asa numietele personaje mobile, adica cele care isi schinba caracterul pe parcursul desfasurarii actiunii datorita unor factori extrem de puternici, ajungand pana la dezumanizare.

Moara cu noroc este o nuvela psihologica deoarece inregisteraza modificarile psihologice ale personajelor principale si permite cititorului sa patrunda in mecanismele prin care acestia isi construiesc rationamentul. Aceata nuvela se incadreaza intr-o tematica ce prezinta efectele dezatruase ale setei de inavutire asupra echilibrului familial. Titlul ne duce cu gandul la roata destinului, atata timp cat personajele sunt guvernate de noroc viata acestora este nesigura nefiind decat niste marionete in fata unui destin orb. Pentru un timp roata norocului este in favoarea pesonajelor pentru ca pana la urma sa se schimbe subtil ducand personajele sper un esec moral iremediabil. Actiunea evolueaza gradat din punct de vedere cronologic, iar nuvelidtul pune accent pe metamorfozele constiintei personajului central.

Incipitul sintetizeaza o morala de viata specifica mentalitatii populare, cu valoare predictiva: "Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit", fiind un indemn la cumpatare si echilibru. Finalul vine sa confirme avertismentul cu care se dechide textul, tot prin vocea batranei: "Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost dat...". Asupra personajlor si actiunii planeaza fatumul (soarta implacabila). Acest lucru creaza o simetrie incipit final.

Intriga este marcata de aparitia la han a lui Lica Samadaul, care se autodeclara stapan absolut al acelor locuri, instaurand teama si panica. Desfasurarea actiunii pune in evidenta declinul moral al lui Ghita. Initial hotarat sa evite orice contact cu Lica, este atras de aceasta in capcana propriei lacomii; devine din ce in ce mai tentat de castigul rapid si fara efort, chiar cu sacrificiul propriei onestitati si al linistii familiei. Ultimul sadiu al degradarii lui Ghita este detarminata de acapararea de catre Lica a ultimului teritoriu sufletesc ramas intact: dragostea fara de Ana.

Degradarea lui Ghita este rezultatul unei relatii de dominare psihologica a lui Lica, acesta fiind un fin cunoscator al psihologiei umane, atacandu-l pe Ghita exatct la punctele lui slabe care erau evidente: lacomia pentru bani si orgoliul sau nemasurat. Personal consider aceasta nuvela extraordinar construita si gandita, acesata apreciere nu are la baza subiectul ci felul in care sunt construite personajele principale.